Slabire, regim de viata. Oamenii grasi sunt slabi

Totul incepe cu un paradox, stai se te intrebi: "Sunt un om gras, deci asta ma face un om slab?". Si incepi sa analizezi. Pai de ce am luat x kile in plus fata de iunie 2007?

Si pui 9-10 ore de munca in general sedentara, 2-3 ore de stat pe calculator acasa, 1,5 ore sezut in masina sau metrou, 7-8 ore de dormit. Mai sunt si barurile si cluburile unde "ocazional" se consuma bere. Deci activitate fizica? Mai deloc.

Apoi incepi sa te uiti la zecile de regimuri si diete de pe piata. Nu, ca asta e prea dur. Nu, cine sa manance chestia asta o saptamana. Nu, pai cum sa renunt eu la X (unul dintre felurile preferate). Pe urma sport. Nu ca nu am timp, muncesc mult (apropo, ai verifcat daca nu esti workaholic). Aaa, in weekend da, as putea, dar nu weekendul asta ca am ceva de treaba.

Si iei decizia: de maine asa fac, azi e ultima zi in care... Si tot asa iei decizii pe care nu prea le respecti. Pana ajungi la magazinul de oameni grasi. In fond, e o chestie de vointa.

Oamenii mici nu merita nimic! Ai naibi Pokemoni!

Recunosc cinstit. Am citit afiisul si am ras 3 minute isteric. Trebuie sa recunosti: e iubire sincera!

Sa faci un magazin pentru grasi si grasuti, pai asta inseamna ca refuzi din start orice alt client. E clar ca magazinul a pornit de la o experienta persoanala. Omu a avut nevoie si nu a gasit haine pe masura. Asa ca a deschis probabil o afacere sa-i ajute pe cei cu aceeasi problema.
Numai adresarea "grasuti" denota grija in exprimare si o afectiune adevarata pentru semenii cu probleme de greutate.

Apoi m-am oripilat: n-am vazut nimic in oras pentru oamenii mici!

Daca esti pitic, ce mama naibii faci? Ai 30 de ani si te imbraci de la copii. Ca la magazinele normale nu gasesti nimic. Pai cum, esti ditamai (metaforic) omul de afaceri si te imbraci de la Crido sau Mothercare?

Esti condamnat o viata intreaga sa porti tricouri cu Duffy Duck sau Pokemoni. Ai pijamale colorate si costume de copii.

Mai rau. Ai pantofiori si ghetute, nu Pantofi Maaaari, ci Pantofi Miiiiici. Si Mos Niculae vine rar, desi esti mic! Si cand vine vede ghetute si pantofiori si te trezesti cu un Kinder si o mandarina, si tu iti doreai un Jeep sa compensezi. Pe strada, un tip costumat in Mos Craciun te vede, te mangaie pe cap si iti da o acadea. La bar, nu ajungi sa ceri o bere. Miloase, doua fete se ridica sa-ti dea locul si te ridica si pe tine sa te urce pe un scaun. Trist dom'le. Si daca nici macar nu te cheama Irinel sau Adrian, devine si mai trist.

Ai dreacu Pokemoni!

P.S. Cine citeste si gaseste magazine pentru oameni mici sau foarte slabi, sa puna linkul in comment. Pls.