De curand am citit un articol pe site-ul lui Dragos Manac (http://www.manac.ro/2008/12/01/noi-suntem-romani/). El face o analiza asupra nationalismului, patriotismului si a imaginii superbe pe care romanii o au asupra propriei istorii. Sau din contra, asupra parerii negative despre propriul neam, izvorata din dezamagire. Ca de obicei, imi place ca are pareri ferme si frumos argumentate.
Patriotismul tine de traire si nu de argumente
Totusi, argumentele nu au legatura cu patriotismul, nici cu religia. Patriotismul, in opinia mea, tine de traire si dupa aceea se argumenteaza.
E ca si cum te-as intreba despre parintii tai. Poate dupa multe criterii nu sunt oameni "reusiti social", nu au averi sau faima sau contributii esentiale la istoria lumii. Si totusi esti mandru de ei, ti-i amintesti intr-o lumina pozitiva, aparte fata de ceilalti.
La fel si cu patriotismul. E o lumina pozitiva pe care popoarele o proiecteaza asupra eului propriu, a propriei istorii. Este argumentarea rationala a unui sentiment irational. Este si calcul, si marketing, si propaganda si manipulare.
Eu nu cred in analize cu valoare de adevar asupra caracteristicilor (nu ma refer la cele fizice) unor popoare sau natii. Evit sa le analizez comportamentul in sabloane. Tin seama de diferentele culturale, de normele sociale, dar in primul rand cred in individ. Dar societatea ne modeleaza viitorul la fel de mult precum talentul si caracterul. Iar societatea de azi este un cadru intr-un film. E greu sa te uiti la un cadru si sa intelegi tot filmul. Iar daca te uiti de la inceput, inseamna ca iti deslusesti istoria. Poti sa o faci rece, analitic, sau in acea lumina pozitiva care se numeste patriotism.
Poate Dragos Manac a devenit un cetatean mondial, care exista intr-un cadru global. Poate vorbeste mai rar despre parintii lui, despre patria lui. Sau poate este doar dezamagit. Sper sa-si revina si sa aiba ocazia sa se bucure din cand in cand ca e roman.
Postări
|