Guest blogul continua. Canada vazuta prin ochii unui roman:
Proaspat imigrant doresc acoperis!
Problema adevarata insa abia urma sa se arate. Care va sa zica, aici ca sa poti sa inchiriezi un apartament trebuie sa ti se faca un “history check”, sa vada unde ai stat in ultimii cinci ani (m-a bufnit rasul gandindu-ma la conotatiile intrebarii in Romania), daca ai platit chiria la timp, daca nu ai lasat vraiste cand ai plecat (aviz locatarilor de camine din agronomie), daca nu esti dator la banca, cati bani ai prin conturi, daca lucrezi si unde, de cand, cat castigi si ce sanse ai sa ramai locului. Din nou, fara matematici complicate, mi-am dat seama ca cerul liber devine o optiune din ce in ce mai posibila. Deloc atractiva.
Berceni de Bucuresti
Dupa o cercetare mai minutiaoasa a pietii situatia se prezenta mai roza daca as fi vrut sa ma mut din octombrie…dar pentru lunile imediat urmatoare aproape nimic disponibil si acolo unde erau nu ma calificam…
Dupa ce am pierdut un apartament disponibil din august fiind convinsa ca, si aici, intelegerea mutuala cum ca iti aduc cecul maine are aceeasi greutate ca si in tara, si am vazut cateva apartamente in ceea ce ulterior am aflat este cea mai rau famata zona a Toronto-ului, pot sa spun cu tarie ca eram disperata.
Si pentru ca nu degeaba vin eu din lumea telenovelelor, a venit si rasturnarea de situatie! Intr-una din perindarile mele pe la blocurile care aveau disponibilitati, intru intr-unul la care pur si simplu se formase coada. Semn bun de obicei! A adus marfa, imi zic eu in sine, urmand logica fara gres a mamei cand ma trimitea sa stau la coada la portocale! Motivul: doua apartamente libere incepand cu septembrie!!! Ma pun frumos la coada si incerc sa prind pretul si explicatiile pe care le primeau cei dinaintea mea…. La disperarea mea toate pareau minunate. Numai de m-ar alege pe mine asa fara nici un fel de istoric canadian, ca doar am apartamentul meu in tara! In timp ce stateam eu cumintica la coada, ii suna telefonul superintendentului si incepe sa ii explice degajat nevesti-sii unde a pus laptele si ca are coada dar o sa vina acasa in curand. Ca oricum multi dintre cei de la coada nu au nici o sansa si ca stau degeaba acolo. Fetele celor din fata mea erau plicitisite de asteptarea prelungita din cauza telefonului, mai ales ca nu intelegeau nimic din ce vorbea respectivul. Si din toata coada de oameni plictisiti si putin nervosi, o singura persoana radea si se uita ca un copil intr-o cofetarie! Eram eu. Am realizat ca telefonul acela a fost salvarea mea. Vorbea romaneste! Romaneste de Bucuresti! Berceni de Bucuresti!
Mana cereasca
Am asteptat sa plece toata lumea si i-am vorbit in romaneste de Bucuresti de Drumul Taberei! A masluit actele ca managementul cladirii sa imi semneze contractul si am luat apartamentul! Este bun si cate un romanism din cand in cand
Odiseea nu se terminase insa. Apartamentul devenea disponibil incepand cu 1 septembrie ori era abia sfarsitul lui iulie. Va sa zica cerul instelat imi era in continuare o optiune! Am descoperit ca si Toronto are stele la care pot sa imi pun dorinte si asa ne-am imprietenit. Ca raspuns, am fost rasplatita cu o mana cereasca!
Prietena unei colege de la birou voia sa se mute cu prietenul ei si trebuia sa gaseasca o colega de apartament pentru sora ei cu care locuise pana atunci. Ideal ar fi fost pe termen lung dar cu ceva lacrimi pe care le aveam oricand la purtator, au fost de acord sa stau acolo doar o luna pana cand mi se elibera apartamentul.
Vezi aici Jurnal de Canada, partea 1
Postări
|